Rebel
Rebelă-i vremea, saturată De-a omului manipulare. S-a răsculat, că-i acuzată Pentru învolburata mare, Pentru risipă de mult vânt Și stropi de ploaie în cuvânt, C-ar fi ascuns iubitul soare Și-a înghețat pomii în floare… Rebeli
Cenaclul
În noaptea asta luna se va vedea roz
Cineva spunea că în noaptea asta luna se va vedea roz. Așa ceva ? Am verificat de mai multe ori-nu este. Văd doar o lună plină, sau un comod pretext pentru încă o noapte în
Autopsia neprihănită a unei clipe
Privesc pieziş cu geana către zboruri, Ce îşi descarcă arma rece-a fericirii Şi taina ţi-o trimit prin albe doruri, Cu gura strâmbă de ţigara amăgirii. Tu dănţuieşti cu paşii tăi prin gânduri Şi-mi ţii atât
Mâna
Mai curg din izvoarele lumii ușor picături de viață, Din stânci necioplite de gânduri un glas parcă tainic vorbește, Din cerul prea plin de orbite, măiastră o pasăre-nvață O sfântă predare de sine în care
Mi-a adormit pe gene
mi-a adormit pe gene o tristeţe ca un gând galben, învechit de vreme, s-a învelit în nori grei de nelinişti şi de surâsul meu nu se mai teme. mi-a ofilit în irişi cerul şleampăt şi-n
Narcotică
E val puternic și mi-e Vânt, E val! Firește, valul liber trece... E vânt! Dar vântul, sfântul, nu mi-e Rece... Se ivesc frunzele de arin, E soare! Un soare... fin! Și-un gând lejer, narcotic mă-ncearcă...
Alint
Ne legănăm pe-un fir de iarbă, Ne-acoperim c-un colț de nor, Vindem iubirea pe tarabă Și-apoi murim încet, de dor. Ascundem pași în neclintire, Privirile se pierd în mare… S-a sinucis o amintire - Răspuns
Amnezie
Uitasem cum se alinta vioara Sub degetele mele de copil, Cum desenam din zori şi până seara Cu paşi de joc zăpezile de-april Şi răsturnam tot cerul din oglinda Unui surâs când zborul mă striga...
Îngerii cu aripi frânte
I se spunea Blondul. Și atât… Nimeni nu știa mai nimic despre el. Doar că venea adeseori în piață să cumpere câte ceva de ale gurii. Vindea sticle și borcane, goale, pe care le căuta
Iarnă de aprilie
Primăvara-i dă în dar Zilele din calendar. Iernii care ne iubeşte De la noi, mai poposeşte. Cred c-a fost cam prefăcută, Pândind floarea când e multă. S-a întors cu ură multă, Cu zăpadă viscolită. Alungând
Planeta minunilor
Prima mea iubire avea ochi negri, negri, ca două mărgele bucuroase de libertate, păr zburlit de parcă acum i-ai fi dat deşteptarea, purta pantaloni scurţi cu bretele roşii şi mereu împărţeam zâmband un sandwich la
Timid poate, stângaci
Ce știu e că iubesc... Ca niciodată... Că te iubesc pe tine,-așa timid și-atunci când ți-e lumina tremurată și-atunci când ești de liniște avid. Când dimineața-mi bate în fereastră spre tine mi se-ndreaptă primul gând,
Măsura iertării
Un rob dator vândut era Stăpânului ce îi slujea, Căci viaţă plină de amar Şi sărăcie el ducea. “Mai dă-mi un ban, stăpâne bun, Să-mi cumpăr pâine în Ajun, Să pun la copilaşi pe masă
Zbor
Iubirea noastră e o pasăre în libertate Un zbor ce-îmbracă aripi nenumărate O urmă ștearsă de fiecare soare apus Întotdeauna lăsând o poveste de spus. Și fiecare zbor e un nou început Cu speranță, teama
Căldura de Acasă
Deși alergarea între aeroport, trezorerie, consulat, poșta română, Gara de Nord, Grozăvești, Piața Iancului, Piața Unirii, și alte piețe cărora le-am pierdut numele și numărul, a fost una "maratonică", dar de bun augur, am lăsat