E val puternic și mi-e Vânt,
E val! Firește, valul liber trece…
E vânt! Dar vântul, sfântul,
nu mi-e Rece…
Se ivesc frunzele de arin,
E soare! Un soare… fin!
Și-un gând lejer, narcotic
mă-ncearcă…
De-aș fi nestatornică,
asemeni unui Albastru val,
M-aș duce…
n-ar fi un etern scandal.
De-aș fi o frunză de arin, m-aș regăsi prin vânt,
in aval… doar la un pas,
mai aproape de acel val (de nămol) sublim,
dar sunt o simplă visătoare…
Și viața trece încântătoare,
privind atâtea (oarbe) Semafoare.
