Fata cu păr de păpădie
Umbla cu vântul pe câmpie,
În timp ce el,visa la mare
Jucându-se cu-n val,
Cu ochii roșii arși de soare
Imaginându-și că-i vizibil,
Nu doar atingeri
Să se-nțeleagă că-i real.
Inutil că sunt peste tot
Îi spuse vântul,fetei păpădie,
Azi,simt că vreau,
Dar nu…nu pot,
Să simt ce simt,
Să fiu ce sunt,
Având un corp.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
