Sunt
Sunt seara ce moare în fiecare stea căzătoare. Sunt dimineața ce învie în fiecare răsărit de soare. Sunt potop de vară care distruge tot ce stă în cale. Sunt iubirea care vopsește sufletul tău alb
Mónika Tóth
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Alexis Zorbas
Alexis Zorbas de Nikos Kazantzakis. Dacă o persoană ca Alexis Zorbas nu a existat, atunci Nikos Kazantzakis a trebuit să o inventeze. Fiecare intelectual, în căutarea sensului existenței, se împinge inevitabil în jungla abstracțiilor, iar
Curcubeu
În anotimpul meu înmărmurit, nu există culori... decât frecvențe inconstante-ale luminii, în care sufletu-mi vibrează adeseori. hlamida ta-n albastru-violet, e doar un scut de aer, sobru și discret. panașul tău, în verde-auriu, e doar aureola
Ianuarie
Ești o lună de început de an O lună de iarnă cu sau fără zăpadă Timpul tău curge în ritmul vieții noastre Poate nu avem timp să îți vedem frumusețile Din diverse motive. Ești o
Aripi
Nu plânge, Nu te zbate. Acum o să îți cos încet Aripile pe spate, Le-am găsit pe crengile visului atârnate, Niște accesorii de carnaval Vechi și uitate... Da, le-ai uitat În frenezia alunecării în iluzie,
Clepsidra timpului
Când mă gândesc La fiecare zi, în fiecare zi, Din când în când m-agit, Atunci, chiar dacă nu am stabilit, De parcă aș avea cu mine un conflict. Când rămân prins între fiecare zi, în
Mihai Viteazul – Prințul care a intrat în legenda Europei
"Cu capul plecat poate trăi un om o vreme, nu un neam, o țară tot timpul." Filmul Mihai Viteazul - Prințul care a intrat în legenda Europei creionează, așa cum sugerează și numele, figura emblematică
Fără Iubire
Fără Iubire Orbecăim prin viață, Vedem totul în ceață, Trăim fără speranță, Pașii ni se-mpleticesc, Inimile ni se împietresc. Fără Iubire N-avem căi de ieșire, Ne rătăcim prin labirinturi, Ni-s gândurile tulburi, Mințile-ngustate, neluminate, Câmpiile
Reverie
Și-ntr-un adânc de ochi, irisul își depăna șoaptele întrezărite prin aburul dimineții întretăiat de fum de țigară și de nori groși de ploaie… Mirosea a viață, a lume, a caldarâm, a șovăială, căci nu era
Antigravitație
în cădere liberă învățăm zborul prelins din aripa încolțită pe umăr... cu fiecare zbatere verticală, învingem gravitația universală. din murmurul apei deprindem fiorul de trup răvășit în patimă...și dorul. o algă firavă, plutind în derivă.
Vase cu ghiocei
Uite, suflet mic de primăvară! Ți-am găsit un loc de popas, potrivit Cu firea ta delicată, cu gingășia chipului tău, Cu grația plecăciunii tale. Uite, floare a purității fără de pată! Prihănită din spuza primăverii
A sângelui
Îndeobște, sângele se linge. Cărarea lui e îndesată de viaducte, alea în care tulpini gelatinoase își cazează seul inflorescent, cărarea lui are tronsoane lipite cu limba, unele de altele. Când eram mici lingeam și așa
Cugetare
Câte coaste are omul? De una se mărginește oceanul… De alta cerul se anină; Undeva se nalță scăldată în zorii însoriți o biserică, Inimă în care viața capătă sens, dobândind putință… Și încă, femeia, lipită
A mușcăturii
Mușcătură împoftată direct în malul largului, acolo unde dâra trăită irizează în furnicături decolorate. Așa ne sorbeam antebrațul noi, cei cu răspunsurile ne-ntrebate, ca în copilarie când ne făceam ceasuri de mână din urme reziduale
Divorțez și în locul tău
Bianca își aruncă precipitat și ultima valiză în portbagaj. Îl trânti cu un gest pierdut, automat, aruncă apoi cheia în cutia poștală a proprietarului și acceleră în forță. Dădu tare drumul la muzică, să duduie,