Nu este ieri, nici mâine nu este
Ci doar un prag ce își caută rost,
Un pas suspendat între ce-a fost
Și clipa ce astăzi se întrezăreşte.
Secunda se schimbă-n amintire,
Se-ntoarce lin şi tăcută înapoi,
Speranța croieşte veșminte noi
Şi le ţese cu fir de mătase subțire.
Trecutul tace, viitorul așteaptă
Sub cerul de stele și timp renăscut,
Inima vibrează ca un clopot tăcut,
Pregătită să urce încă o treaptă.
