ne-am ținut atât de strâns,
că iubirea s-a spart între noi
ca un bibelou în menghină
mi-ai spus că n-ai auzit nici pâs
cu pași mici, înapoi
tot mai înapoi
și mai inaudibil
însă rămășițele zilei
s-au scurs pe pământ
în locul rămas liber
la capătul ochiului
meu drept
n-ai spus nimic,
îmi repetai cu pași fugari,
și chiar cuvintele lipsă
erau vidul lăsat în urmă
de spargerea dată de iubire
în banca noastră.
