iubeşte-mă în dimineţile în care parfumul de cafea îmi alină melancolia când Zeii mă abandonează iar lacrima suferinţei doare când răutăţile din jur mă copleşesc iubeşte-mă înnopţile în care luna îmi plânge pe umăr
Rămâi cu drepturile tale, iar eu rămân cu vina mea Că te-am iubit atât de tare, cum n-o va face nimenea Și peste atâta înserare, eu am rămas plină de frici Tu n-ai știut nicicând
Am ascultat cum cântă la vioară un om. Se spune că este un muzician celebru. Se spune că este un talent, un geniu. Dar el, a fost cândva un copil cu vioara în brațe, Pe
Nu este ieri, nici mâine nu este Ci doar un prag ce își caută rost, Un pas suspendat între ce-a fost Și clipa ce astăzi se întrezăreşte. Secunda se schimbă-n amintire, Se-ntoarce lin şi tăcută
Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să izbăvească și urechea Lui nu este prea tare ca să deslușească. Ci nelegiuirile voastre de Dumnezeu v-au despărțit, de aceea El și-a ascuns fața și nu va
Mai lasă-mi Doamne timp, e tot ce-ți cer E tot ce n-am… din toate câte sunt… În palma ta sunt o fărâmă de pământ Și-n oase port doar un năprasnic ger. Nemărginirea asta toată, nu-i
Ți-am răsturnat în scoica urechii nisipul cuvintelor sfărâmate, ecoul talazurilor vuinde și spuma unei mări învolburate. atâtea țipete de albatros, frânte în malul abrupt și stâncos. trupul tău, scufundat în siajul unui vas-fantomă. alge uscate,
Orice femeie este frumoasă-n felul ei, Căci emană parfumul dragostei, Orice femeie are-n ochi scântei Care-aprind focuri, vrei nu vrei; Orice femeie deține chei Care deschid uși nenumărate, Orice femeie să dăruiască poate Oricând din
în casa mea nu a intrat nici un hoț nu lipsește nimic... de ce mă simt totuși, furată de iubirea ta
Cândva am mai trecut pe-aici Îmi sângereau aceleași cicatrici Cum mă loveam stingher de aceleași ziduri Și tremuram de dor, de frig, de chinuri. Cândva mă aduna-i atât de tare În mâna ta… simțeam că
-ești bine? -nu, dar întreabă-mă și mâine. și poimâine, și răspoimâine și în fiecare zi. pentru că voi fi. chiar și numai pentru că tu exiști și mă întrebi asta. chiar și pentru iluzia că
Oare câte suflete bântuie rătăcite în etern? Căutând, așteptând îngeri și demoni. Îmi vei fi iubire după ce voi muri ? Mă vei ține de mână în viața eternă? Universul are grijă de noi, Sufletele
Sunt seara ce moare în fiecare stea căzătoare. Sunt dimineața ce învie în fiecare răsărit de soare. Sunt potop de vară care distruge tot ce stă în cale. Sunt iubirea care vopsește sufletul tău alb
În anotimpul meu înmărmurit, nu există culori... decât frecvențe inconstante-ale luminii, în care sufletu-mi vibrează adeseori. hlamida ta-n albastru-violet, e doar un scut de aer, sobru și discret. panașul tău, în verde-auriu, e doar aureola
Dragostea este o linie. Tu ești la un capăt, Iar eu sunt la celălalt. Dragostea este un triunghi. Tu ești în vârf, Iar el și cu mine suntem la bază. Dragostea este un dreptunghi. Tu