Nefericirea mea este esența fericirii mele și oricât de paradoxal ar suna, nu am să renunț niciodată la ea. Am să - i ofer cazare de lux în cel mai înalt etaj al sufletului meu.
M-am pierdut printre vise. Pe unele le-am găsit încâlcite în noapte și nu am reușit să le descifrez. O parte din mine încă mai dezleagă noduri făcute de viață sau chiar de mine însămi, în
Nimic este orișice, Nimic nu e, ci totul e orice. Orice nu e nimic, ci e, Nimic nu-i din nimic ce e. Dacă ceea ce e din nimic, din orice, este un neant perpetuat fără
În căldură toridă a verii furtuna este o binecuvântare. Dar cine mai poate aprecia când ea vine mereu în momente nepotrivite? Au trecut mulți ani de când nu mai știm să ne bucurăm de ploi.
Când mă vei privi nu ai să vezi un om ci un suflet, Îmi vei vedea strălucirea ,căldură și frumusețea pe care o emană sufletul meu încărcat cu iubire . Când mă vei privi, te
Caut liniștea, dar gândurile mele fac atâta gălăgie încât gândul liniștit nu răzbește în războiul ideilor. Aștept noaptea sperând că - și va găsi calea, dar labirintul minții devine, pe întuneric, tot mai încurcat printre
Toamnă, scumpă doamnă, Tare schimbătoare ești! Uneori zâmbești, Alteori fulgeri și trăsnești. În fiecare an Ne faci să vedem lumea În culoarea florii de bostan, Frunze veștede Ne pui pe-a vieții cale C-așa-ți place dumitale.
Vântul de toamnă Suflă cu alt glas Fluieră rece și pătimaș Mă sperii de foșnet Mă uit după ceas Unde e vara, unde-a rămas? A venit frigul Haina îmi este subțire Gândul la tine Căldură
ideea de zbor turnată în forme perfecte de romb trăiește Brâncuși axix mundi spijinind cerul o ...scară de sicrie în forme de romb coloana infinită până la cer rugăciunile sprijin palmelor bustul ...madonei dezgolit într-o
Romantic e atunci când îmi atingi o șuviță de păr doar de dragul de a mă atinge, Romantic e atunci când spui cu mare talent o poveste haioasă și-mi cauți privirea când râdem amândoi. Romantic
Eu am ales suferința sau ea m-a ales pe mine? Am văzut-o la geamul meu, noapte de noapte. Apoi am văzut-o și în zorii dimineții. Nu a trecut mult și o zăream și la prânz.
Încă mai port în mine al copilului neastâmpăr Și bucuria acea pură din lucruri mărunte, Încă mai cred că ramuri îmi cresc din umăr Și că din cer vin îngeri în noapte să îmi cânte.
Mămucă… îmi e dor de tine Mirosul vechi de lemn dispare Şi nu mă-ntrebă nimeni de mi-e bine Am obosit să fiu om mare. Aş vrea să fiu din nou copil Să mă aşez frumos
Ma rascolesti, iubitul meu, Cum rascoleste furtuna adancurile si marea. Mi se involbureaza totul in suflet Si, plin de spuma si valuri si urlet, Se napusteste pe nisip sa-i inece visarea. Ma rascolesti, iubitul meu
mi-au împlântat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat şi urlă hăituite-n turme cădem răpuşi eternelor păcate mâini şi picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate