Sub luna plina

Sub luna plina
Ma rascolesti, iubitul meu, Cum rascoleste furtuna adancurile si marea. Mi se involbureaza totul in suflet Si, plin de spuma si valuri si urlet, Se napusteste pe nisip sa-i inece visarea. Ma rascolesti, iubitul meu 

Unu

Unu
mi-au împlântat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat şi urlă hăituite-n turme cădem răpuşi eternelor păcate mâini şi picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate 

Metropola Nisip

Metropola Nisip
O stradă, înc-o stradă și-ncă una Și pași pe străzi fără un drum Din prieteni a rămas doar luna Și din țigară niște scrum Ce lungi sunt străzile spre seară... Ce lungi trotuare de deșert... 

Iar plouă…

Iar plouă…
Cad frunze două câte două Din Copacul Vieții care a îmbătrânit, Vântul rece a stârnit furtuna, Laguna albastră e neagră acum... Ceața densă ca un fum Plutește deasupra fiecărui drum, Lumini și umbre se contopesc 

Vis

Vis
Lipește-ți palma de a mea, Punct cu punct, Întâi degetul mare, apoi următorul, Și tot așa, Tu ești reflecția mea în oglindă, Eu sunt a ta... Zâmbesc ștrengărește în colțul gurii, de sensul născut în 

Așa cum mi-ai promis

Așa cum mi-ai promis
Iubește-mă doar tu, N-am nevoie de lumea toată Ca să beneficiez de fericire nelimitată Pe-o perioadă determinată Sau pentru întreaga viață... Iubește-mă de dimineață, În pragul zilei, sau în amurg, Cu pasiune, cu sau fără 
1 2 3 117