Cenaclul

Vreau să muşc de pe buze curajul cu vârful soarelui înaripat într-un suflet care pişcă la nesfârşit furia în obrazul încălzit decupând profilul mirosului tău împăturit în treizeci şi patru de bucăţi prinse în speranţa 

Miroase a castane coapte Și-a rime-mbrățișate-n dor. Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte Pictându-si tainic toamna lor. Coboară lin din miazănoapte Un vânt ștrengar în La minor. Albastrul cerului, o clipă Mi-a-mbrățisat voința-n rost, Sculptându-i pacea 

Mi-au amuțit privirile flămânde și s-au pierdut pe loc în ochii tăi, pe buzele, petale sângerânde, ce au aprins în mine vâlvătăi. În părul tău se ascunsese-o rază și-ți mângâia zulufii jucăuși, copii uitați de 

Soarele imi arde-n suflet Pe tine-n ochi cand te privesc. Si, cand nu esti, aud un urlet De simt ca-atunci nu mai traiesc. Cu zambetul imi mangai trupul. Emotii, ganduri imi trezesti... Neincetat ti-as privi 

Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste , deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet. Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea . Respiraţiile tac , din palme 

"Subito" am dat un "giro" printre mințile expate Să-nțeleg de ce Cuvântul e știrbit de realitate, Și de ce accentul cade strâmb, greoi, ca un golan, Pervertind în multe forme un fond neaoș pământean. Explicații 

Noi am băut nu una ci mai multe mări clocotinde... Nimeni n-a știut... Nu am lăsat pe nimeni să asculte cum sfârâiau în cănile de lut ale acestor inimi sorocite să bată pentru râsul celuilalt. 

Hai să punem joaca la bătaie pe-un tăpşan de gând, cu iarbă-albastră, să-nălţăm iar zmeiele pe-o foaie de văzduh nescris. Pe lumea noastră să coboare iar ninsori de toane. S-alergăm pe străzi de bucurie după 

Câteodată te simt cum adormi liniștit, cum respiri susurat ca un cântec șoptit, în căuș sângeriu când tu ești doar al meu și trăiești că trăiesc: tu prin mine, iar eu ritmul tău îl urmez 

când i-au desfăcut pieptul, ca să-i ia inima, : să fii atent!, îi spusese ea, pentru că, într-o zi, o să am nevoie de inima ta! și ziua aceea venise, el era pregătit s-a dus, 

Ma tot gandesc la tine..., la poseta ta rosie fara catarama. Ma gandesc la rujul tau rosu ce inca-l pastrez... pe telefonul de la duș, la privirea ta rosie ,cand uitam sa-mi schimb ciorapii. Gandesc 

Străbăteam o cărare a vastei câmpii Cu privirea spre nori și-ascultând ciocârlii Risipite-n văzduh, provocându-mi fiori Și, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori. Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci, Din priviri 

Ai vrea să fii o pasăre de foc cu penele lungi, albastre şi verzi, Ai vrea să ai o inimă purpurie, de catifea Ce murmură tăcut, Peste care să curgă apă cristalină din izvorul zborului. 

E vremea dimineții noastre, Ne prindem zâmbete-n rever Și-n vorbe picurăm mister Rostogolit din slăvi albastre Și-nmugurit în stropi de cer E ceasu-ndragostirii lumii Când cerbi vrăjiți aleargă-n gând S-adape-n vise, luminând Tandrețea pe coroana