Te-am pus la pastrare într-un ierbar…
nu, nu te teme!
nu te-am secat de seve, sub giulgiul funerar.
am vrut doar să-ți conserv amprenta materială,
într-un poem de suflet, cu nervură literală.
și-am constatat, albită, siderată,
că vlaga ta silvestră era de mult uscată…
friabil-transparentă și futilă,
nu se putea fixa, etern, pe-o filă…
sunt prea miloasă în demersul meu gregar,
ca să-ți curm viața într-un insectar.
