Suntem într-o-închisoare niște umbre
Mereu zbătând gamele de pereți,
Niște cobai prinși între gratii sumbre,
Experimentul suferindei vieți.
Și mergem din durere în durere,
Pășim cu teamă între chin și chin,
Luptând nedrept cu-a iadului putere
Strângem comori de lacrimi și venin.
Degeaba ni se-arată flori pe cale,
Și ele mor curând, chiar prea curând,
Iar bucuria o plătim cu jale
Căci totul este goană după vânt.
Și-mi pare plat pământul, o tipsie,
Imens laborator de cercetări
În care omu-i doar o jucărie
Sau ceara unei biete lumânări.
