Ascultă, privește și taci!... Ascultă, privește și taci!... Ascultă, să-nveți să vorbești, Privește, să-nveți să clădești. Și taci, să-nțelegi ce să faci... Ascultă, privește şi taci! Când simți că păcatul te paște Și glasul Sirenei
De dor... Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei, Pentru această vară, pe la zei, Să nu ne-o ia de tot sau prea curând! Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând, Mult mai solar, mai tandru,
O poezie ale cărei adevăruri le descifrăm târziu. Uneori, prea târziu... Cine are părinți, pe pământ nu în gând Mai aude și-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem
Pentru toți ce-au suferit din iubire cândva... Distanța crește zilnic între noi Și vârstele ni se îndepărtează, Nu vine nici o veste înapoi Decât ce-a fost în ultima amiază. Aș vrea să cred că totu-i
Până a căzut o stea... Prea departe trupul tău, Prea aproape disperarea Că nu pot vorbi cu marea, Să-nțelegi cât mi-e de rău... Prin absența ta din gând, Drumu-ntorcerii spre locul Unde m-am luat cu
"Erotismul este una din bazele cunoașterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia." "O, Doamne, nu cunosc bucurie mai mare decât clipa în care te arunci într-o nouă dragoste, niciun extaz ca acela al
O foarte frumoasă poezie de dragoste. E frumos, e prea frumos la tine-n suflet E târziu, e prea târziu la mine-n gând Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină Dar nu se ştie, nu se ştie până când.
"Iubita mea, mai dormi tu, oare?" Ce zi frumoasă! Ger şi soare. Iubita mea, mai dormi tu, oare? Deschide ochii larg şi sari Din somnul dulce. Iată zorii. Acum în calea Aurorii Ca Steaua Nordului
De noapte, de dragoste... Aud un pian prin zăpezi cristaline Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine Chopin – un concert de pian oarecare Şi calea e lungă şi noaptea e mare.
"Cititorul va afla aici, în ordine alfabetică și cu privire la toate subiectele cu putință, tot ceea ce face bine să spui în societate ca să fii pe placul tuturor." Ahile - Adaugă întotdeauna, când
Un poem de dragoste. Se dizolvă în mine, încet, chipul tău de piatră solubilă o, tu, dansând un menuet, pururea nubilă. Mă vor bea cândva, zeii și vor simți în mine gustul tău, cândva, când
Blândețea Politețea și cuviința ține de respectul a priori acordat semenilor noștri și omului în general, ca ființă ipotetic respectabilă, și este compatibilă cu o răceală a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate a
”Adio, Europa!” de Ion D. Sîrbu este un mare roman ce onorează literatura română. Un roman ce merită să fie scos din uitare, citit, studiat. Un roman ce ne privește. Excepționalitatea acestei cărți se datorează
O frumoasă poezie nu mai ştiu pe unde să ajung la trupul tău, mă aflu într-un labirint de oglinzi pun mâna mereu pe mine numai pe mine Nora Iuga
Câteva dintre gândurile lui Marc Aureliu. Prin rațiune, care a fost dăruită de zei deopotrivă tuturor oamenilor, aceștia sunt frați între ei. Dacă unii păcătuiesc, aceasta provine din necunoașterea binelui și a răului: ei au
