Ce sadică ești cu mine
Pe acest pat din jar:
Sunt doar a ta pradă?
Trebuie sa fiu solidar?
Ochii noștri nu se recunosc-
Ai mei-s negri de lumină,
Ai tăi? Râdem ca doi nebuni
Iar necuvintele ne suspină…
E cald… nu mai văd bine,
Nici măcar nu mai aud,
Dar tu ești atât de rece
Și știi că timpul ăsta-i surd…
Te țin în podul palmei
Și în suflet îmi ești înfiptă…
Dar mă întreb…ce-mi ești:
Moarte… ori iubită?…
