Cerul meu e mai frumos, acasă

cerulGreieri cântă lin în întuneric
Luna luminează-n cer, feeric
Câte-o stea sclipește tremurândă,
Licuricii se aștern la pândă,
Și-n livada mea o mierlă cântă.

Se adună la căderea nopții
Rândunelele pe stâlpul porții,
Pe sub streașina bătrânei case
În rochițe negre, grațioase,
Se întorc în cuiburi, bucuroase.

O ciocănitoare-întârziată
În cireș a început să bată,
Coțofana saltul ultim face,
Se aud brotacii prin băltoace,
Mă atingi pe suflet, sfântă pace.

Cerul meu e mai frumos acasă,
Noaptea heruvimic de frumoasă,
Candelabre mii stau atârnate,
Dealurile par ca o cetate
De stejari, foșnind ca niște șoapte.

Cum adie vântul printre ramuri
Fluturându-le ca niște flamuri
Și-o răcoare blândă mă cuprinde,
De lumescul lumii mă desprinde,
Iar îmi curge sufletu-în cuvinte.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu