Greieri cântă lin în întuneric
Luna luminează-n cer, feeric
Câte-o stea sclipește tremurândă,
Licuricii se aștern la pândă,
Și-n livada mea o mierlă cântă.
Se adună la căderea nopții
Rândunelele pe stâlpul porții,
Pe sub streașina bătrânei case
În rochițe negre, grațioase,
Se întorc în cuiburi, bucuroase.
O ciocănitoare-întârziată
În cireș a început să bată,
Coțofana saltul ultim face,
Se aud brotacii prin băltoace,
Mă atingi pe suflet, sfântă pace.
Cerul meu e mai frumos acasă,
Noaptea heruvimic de frumoasă,
Candelabre mii stau atârnate,
Dealurile par ca o cetate
De stejari, foșnind ca niște șoapte.
Cum adie vântul printre ramuri
Fluturându-le ca niște flamuri
Și-o răcoare blândă mă cuprinde,
De lumescul lumii mă desprinde,
Iar îmi curge sufletu-în cuvinte.
