Dorul

Cum să-nțeleagă alții ce-i dorul românesc,
Când limba lor nu știe acest cuvânt divin?
De-ar căuta și-n stele și-n lună, nu-l găsesc,
Căci dorul nu respiră în sufletul străin.

Cum ai putea să știi tu, străine, ce-i un dor,
Tu n-ai Carpați, nici Deltă, n-ai Olt și n-ai nici Prut,
Nici doina care curge ca apa de izvor
Și nici vreun Eminescu, vreodată, n-ai avut.

Numai românul știe ce-i dorul pe pământ
Și Dumnezeul, care, l-a pus în pieptul lui.
Ne-a dat divinitatea în dar acest cuvânt
Iar noi doinim prin lume de dorul dorului.

dorul

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu