Du-mă dor departe tare
pe un țărm întins de mare,
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliți mici,
cu flori multe și urzici
și spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
și-apoi vântul când adie
prin cămașa ta de ie
drag să-mi fie – soare fie –
să culeg o păpădie
și cu dorul meu din gând
să adun – să-ți dărui ție –
un buchet cu flori de câmp!
