Suntem ceea ce alegem să trăim
Și asta prin pașii noștri oglindim
Că vor fi urme ce au apăsat cu putere
Sau doar au atins fără a lasa durere.
O amintire care se cere retrăită
Care pe suflet a fost întiparită
O poveste scrisă cu multă migală
Niciodată pentru a fi trăită cu fală.
Un egoism lipsit de subjugare
Chiar dacă el ne locuiește pe fiecare
Braț întins atunci când o mângâiere
De un trup suferind ea se cere.
Suntem ceea ce rămâne din noi
O faptă care ne-a facut pe veci eroi
Un zâmbet sau poate o lacrimă
Ce trezește nepăsare sau patimă.
