Îngălbenind toamna

În clipa asta, doar,
Mă simt uitată
În ochii tăi sfioși
Și-atât de mari-
Sunt poate-o literă
Ce încă rătăcește
Prin ale lor culori-
Și-apoi dispar.
În clipa asta
Veșnic dată ție-
Mii de fărâmi de timp
Mă tot frământă-
Un leagăn de nisip
În devenire,
O pagină de vis
Acum înfrântă.
M-ai tot cuprins în
Ale tale vieți
Ca-n niște depărtări
Ce mă-ngrădesc-
Sunt marea-nveselită
În tristeți –
Când mă iubești,
Eu toamnă-ngălbenesc…

ingalbenind

Alina Dragan

Alina Dragan De același autor

Lasa adesea versul sa spuna lucrurilor pe nume. Citeste sau scrie cu drag poezie in momente de melancolie. Ii plac calatoriile si clipele petrecute cu oamenii apropiati.

Recomandări

Adaugă comentariu