acopăr inima ploii
cu un singur dinte
femeia cruciat lunecă
mantia scutură stele
peste un munte pașii ei
zdrobesc grumazul bărbatului
fără de cuvinte
e o împreunare a unui gând
cu obrazul rotund se apleacă
zâmbetul i se pierde
femeia se întunecă
e zi de sabat e ziua când
se strânge sângele în pocale
se închină se dansează şi se bea
până când se întorc îngerii
cu talpa de fier
cruciații taie adânc
în umărul de ceară
femeia sângerează
de mâine nu vom
mai da jertfă
murmură ei încorsetând
sălbatic abdomenul femeii
cu sânul de prund
