E aproape târziu,
spre miază-noapte.
Norii care nu se văd
negri nu sunt
dar plouă… ușoară apă
Adâncă ca cerul
picăturile-i, printre ele
privesc sufletu-mi –
Luna, stelele…
Nu e târziu –
de-un spic soarele-i și el
spre miază-zi.
Norii care se văd
negri nu sunt (în)
ploaia ce are să vină.
Adâncă ca cerul
privește sufletu-mi la scaldă
deasupra și dedesubt…
Soarele, Luna,
eu, tu, Noi-ca și Noi
un nou început.
Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
