E aproape târziu,
spre miază-noapte.
Norii care nu se văd
negri nu sunt
dar plouă… ușoară apă
Adâncă ca cerul
picăturile-i, printre ele
privesc sufletu-mi –
Luna, stelele…
Nu e târziu –
de-un spic soarele-i și el
spre miază-zi.
Norii care se văd
negri nu sunt (în)
ploaia ce are să vină.
Adâncă ca cerul
privește sufletu-mi la scaldă
deasupra și dedesubt…
Soarele, Luna,
eu, tu, Noi-ca și Noi
un nou început.
Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar
sau prin intermediul unei donații.
Mulțumim.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
