Când e prea soare să deschizi geamul
și mult prea cald ca să desfaci sticle,
Când e praf oricât l-ai șterge
și orașul zace leșinat în duminică și caniculă,
când ce-i al tău nu e al tău
și doare,
când nu mai poți fi în prezent
pe parchetul prăfuit cu păr de pisică
gri,
când doare și muzica,
iar oamenii nu cred,
când nu-și mai are rostul nici țigara,
căci nu mai are gust în fum,
când nu mai poți fi aici, acum
întoarce-te-ntr-o amintire.
Întoarce-te-n-tro amintire
unde-i frig și munte,
o amintire cu fragi în borcane
și pâlcuri de ciuperci portocalii
și ferigi umede și flori sălbatice,
ascunde-te
în căpiță de fân
și rămâi acolo o vreme.
Respiră
adânc și rar-Vezi? Nu doare.
N-ai să te mai întorci în Astăzi.
Dacă faci cum spun, ai să rămâi acolo
și nici o frântură din ceea ce e acum
nu se va fi întâmplat încă.
Cu puțin noroc, nu se va întâmpla vreodată.
Privește atent cei trei copaci
din fotografie. Îți amintești?- Mama, Tata
și Copilul.
Așa credeai atunci, și îți era de ajuns.
O, Trecutule! cât te glorific…
Tu erai bun și când nu erai.
Visez să mai doară ca atunci.
Tânjesc după teama de atunci-nu era teamă,
era așteptare, și puțin frig,
atunci când focul se stingea in sobă
si radioul gemea surd
de sub plapumă
iar cuvintele din carte însemnau
cu totul altceva.
Ascunde-te bine în căpița de fân
nu-ți fie frică de păianjeni,
ei n-or să te trimită înapoi.
Da-le să mănânce
Niște firmituri din gândurile tale
și veți deveni prieteni.
Ascunde-te bine acolo, viitorul nu te va găsi,
Îți promit.
Chiar dacă ți-ai uitat Walkman-ul pe cerdac
Nu-ți face griji,
tu ai muzica mereu cu tine.
Ascultă cum bate clopotul în depărtare,
Cu foșnesc brazii mai sus,
Imaginează-ți iarăși cum ar fi
să poți zbura până la dealul din față
spre cei treci copaci- Mama, Tata
Și Copilul.
Rămâi acolo, fără să miști
Singura realitate e răsuflarea ta
spre cerul înghețat
Și umbrele ciudate pe care le vezi
Intotand spre colțurile ochilor.
Întoarce-te în amintirea asta
și rămâi acolo.
Timpul nu va mai trece, îți promit.
Ceasul s-a așezat acolo, langa tine.
A obosit.
Astăzi nu se va întâmpla niciodată.