Toate gândurile nerostite
ferecate ca într-un schit
mă apasă de azi-dimineață
în tâmple.
Sunt grele ca pietrele!
Am încercat să le arhivez,
dar se deşiră la sfat
într-o mie de fețe.
O mie de virgule răsucite dureros
şi senzația că nu poți să termini
ceva, ce n-ai început niciodată.
M-am sfredelit cu ochii mei din afară
şi mi-am luat inima secată în mâini.
Pe la prânz,
parcă eram un tablou de Picasso.
Toate gândurile
în vălmăşag pe un nerv
mi -au adus aminte că trece
cu un trandafir cutremurat de vånt,
la artera tâmplei.
Dar astăzi
e o zi fără vânt.
