Lângă tine lumea
Toată
Pare mai aproape,
Sau se contractă între niște
Paranteze
Împreunate în
Nucleul lor
Ca-ntr-un sărut
De întrebări…
În preajma ta cerul
Parcă se cațără pe mare,
Regăsindu-și
Adâncurile mai moi
Și mai clare…
Iar luminile se arcuiesc
În cântece și îngreunare
De ploi…
Așa se face că tot lângă
Tine parcă m-am plămădit
Dintotdeauna,
Lângă surâsul acela de
Nicăieri și de acuma,
În care orice lacrimă îmi
Seamănă furtuni
Și pe care mi le-alungi
Cu sorii tăi de brumă…
