Atunci când ne-am văzut întâia oară

Văzu-tu-m-ai desculț întâia oară
Pe muguri roși de dor călcând străin
Și-atunci ai înțeles c-o să te doară,
Prea infinitul meu, al meu sprijin!

Văzu-tu-m-ai desculț întâia oară
Călcâiele-mi călcând cu dor nestins
În legăturile străine ce-nfășoară
Un cântec trist nescris, lăsat aprins.

Văzu-tu-m-ai desculț întâia oară
Prin cioburi frânte greu pășind, adânc
Și-atunci mi-ai pus în palmă o comoară,
Mi-ai desenat ne-nvins aripi de zinc!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Camelia Stîngaciu

Camelia Stîngaciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu