“Teatrul este gol, viața e un rol, fir-ar mama ei de viață…”
De-ar fi viața de vânzare,
aș păstra la purtător
trupul meu de lup de mare,
dar i-aș pune alt motor;
cu o inimă nebună
să se țină de prostii,
iar atunci când se consumă
să o trec pe baterii.De-ar fi viața de vânzare
eu mi-aș vinde anii mei
și-as păstra în buzunare
doar pe primii 23.
Mi-aș lua iar loveluri verde
de-acum 35 de ani,
ani ce nu mi i-aș mai pierde
să-i aștept pe-americani.De-ar fi viața de vânzare,
ce-aș mai bea cu toți ai mei
zeci de lăzi de corăbioare
Murfatlar de 12 lei.
Și pe mama mea, săraca,
ce-a crescut un vagabond,
aș plăti-o să mă facă
încă-o dată, dar mai blond.Șase fete păpușele
tinere aș adopta,
și pe toate în lovele
de-alea verzi le-aș îmbrăca.
Și de-ar cădea la pace
cu alți italieni români,
când o fi să se dezbrace
să le pară rău de bani.De-ar fi viața de vânzare
n-aș trăi în viitor,
că e plictiseală mare
să rămâi nemuritor.
Dar aș face eu ce-aș face
să rămân întinerit,
doar o zi
fiindcă mi-ar place
să mor tânăr și iubit.Hai prieteni, hai în piață,
că azi nu mă uit la bani;
să vă cumpăr câte-o viata,
să fac cinste la golani.
De s-o-ncinge cheful mare
haideți toți la masa mea,
dacă viața-i de vânzare
să ne batem joc de ea!Toamna a venit, piesa s-a sfârșit
ieși din scena acum, paiață…
teatrul este gol, viața e un rol,
fir-ar mama ei de viață!Jean Constantin
(21 august 1927 – 26 mai 2010)
