Prima ploaie

Tu îți mai amintești de prima ta ploaie?

Cu timpul… Cu timpul înveți că ploile sunt la fel de diferite ca sufletele oamenilor. Există ploi calde și senine și există ploi reci și mohorâte. Există ploi repezi și ploi line, ploi cu ropote și ploi tăcute. Ploi care te învăluie ca într-un mister și ploi pe cărora le încredințezi misterul. Sunt ploi care te îndeamnă să ieși desculț, afară și ploi care te-ndeamnă să le ascuți concertul sub vreun acoperiș. Există ploi care te invită la un pahar cu vin, altele care te invită la un ceai, altele la citit, iar altele la… o noapte de nesomn. Există ploi romantice, ploi vesele, ploi pe care nu vrei să le uiți și ploi pe care nu vrei să le-auzi. Ploi cu stropi mari sau cu stropi mici, ploi în afara sau înlăuntrul nostru.

Cu timpul înveți să asculți buletinul meteo și să îți cari umbrela după tine atunci când plouă. Înveți că pe ploaie autobuzele și taxiurile întârzie, dar că pe tine nimeni nu te scuză pentru întârzieri, înveți să nu lași rufele pe balcon sau fereastra deschisă, înveți că oamenii pot fi mai morocănoși, că apa îți poate pătrunde prin haine până la piele și că există o mulțime de reclame la medicamentele care promit să te scape de răceală în cel mai scurt timp.

Cu timpul… Cu timpul înveți că, oricât ar fi de bună, o umbrelă nu te poate ocroti întotdeauna de ploaie. Înveți că nu oricine se oferă să te ferească de ploaie este și dispus să te apere de ploi. Înveți să ocolești bălțile și nu te mai uiți în ele pentru a-ți privi chipul.

Cu timpul uiți. Uiți de prima ta ploaie și nu-ți mai amintești de ce ploaia te-ar fi putut bucura vreodată. Uiți că ploile sunt la fel de diferite ca sufletele oamenilor. Și uiți că timpul are felul său de ploua. Iar din când în când privești pe geam. Fără să mai poți înțelege de ce, chiar atunci când afară e soare, îți simți sufletul greu. Și continuă să plouă.