Galbenă frunză,
Nu fi confuză!
Lasă-te purtată,
De vânt legănată,
De soare schimbată.
În culoarea cea mai vie
Toamna o să ne mângâie.
Vântul cu un glas frumos
Să sune mereu duios.
Ochii mei vor fi să vadă
Frunze care stau să cadă
Iar copacul tot mai gol…
Un ultim act. Eu- spectator.

