Șapte gânduri despre dragoste și viață.
“Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei.”
“Când ai început să trăiești prin dragostea unui om, atunci când dispare, ți se pare că a lăsat în jurul tău moartea.”
“Orice dragoste e o încătușare. Chiar dacă o dulce încătușare.”
“Aș vrea să-ți fi dat ceva, așa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemănător unei confesiuni, dar mai tare și mai adâncă în sine; certitudinea că suntem în stare să iubim și să fim iubiți, așa dintr-o dată, că există între tine și alte ființe omenești o măsură comună, un punct de întâlnire, un punct slab unde te poți atinge – foarte slab și totuși dătător de mari forțe.”
“Greșeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândește prea mult la micile lui înfrângeri, la dorințele lui personale și prea puțin la acest miracol care e viața, la obligația pe care o avem față de ea, obligația de a o face mai frumoasă, mai bună.”
“Oamenii sunt chinuiți de neliniști, de îndoieli, de întrebări fără răspuns. Pentru oricine realitatea poate fi și altfel, adevărul poate fi altul. Toate aceste îndoieli sunt ca microbii din organism, care pot lupta cu cei care îi atacă din afară.”
“Viața nu e prăfuită, e vie. Așa de vie, așa de plină de sevă și de soare că cine n-are dreptate nu o poate privi în fața.”
Câteva gânduri semnate de Cella Serghi (22 octombrie 1907 – 19 septembrie 1992), una dintre cele mai importante prozatoare ale literaturii române interbelice și câteva dintre creațiile grafice semnate de Christina Tsevis.