Priveşte cum cad stelele năuce,
Cum lunecă pe tobogane luna,
Pendulul sparge liniştea întruna
Când noaptea-n dimineaţă vrea să urce.
Vitrina lumii neschimbată-i – una,
Cu gheizere în temelii străluce,
Pecetea veşniciei te seduce
Şi roua-ţi acordează bine struna.
Adoră miezul focului, femeie,
Prin tine Universul iarăşi trece,
Nu-ţi lasă rugul inimii sub cheie.
O piatră care ţine-n oase rece
(Aprinde a simţirilor scânteie)
Prin apa iertăciunilor se trece.
