Nu înțeleg perfectul,
dar iubesc rațiunea,
raționez conceptul,
că nu-i doar ficțiunea.
Trăiesc și zile albe,
te-mbăt în poliandre,
te-nvălui cu petale
iar cerul se dă-n stambe.
Privim norii cernuți,
de-un alb imaculat,
tu vezi forme de munți,
și-n jur un ambiant.
Închizi ochii ușor,
parcă-s din fulgi de pui,
te-ating și nu-s un nor,
sărut ușor și-mi spui:
E perfect doar cu tine,
și-nțeleg infinitul,
tu vezi din câmp cu mine,
început, nu sfârșitul.
