Privește-mă

Privește-mă de-aproape,
să-mi vezi umerii goi
de cântecul zăpezii
și mugurii cei noi
ce-așteaptă să-nflorească…
Privește-mă așa
cum, la-nceput de vremuri,
doar Dumnezeu privea!

Și să mă vezi frumoasă
ori doar-așa cum sunt:
o Evă-ndrăgostită
de cer și de pământ,
de clopotul luminii
ce bate-atât de calm
în ochii tăi când cerul
se-adună-n vers de psalm.

Tu ține-mă în brațe,
ferește-mă de rău
și mantie să-mi fie
în noapte gândul tău,
să-mi protejezi iubirea
și nici măcar în vis
să nu o lași s-ajungă
la margine de-abis.

Că de-am să cad vreodată
în gol sau în blestem,
cu glasul meu din urmă,
pe tine-am să te chem
să-ndepărtezi blestemul
și să mă strângi în mâini
cum strângi de pe altare
fărâma sfintei pâini.

Privește-mă, dorește-ți
să mă privești așa,
cum la-nceput de vremuri
doar Dumnezeu privea!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Silvia Risnoveanu

Silvia Risnoveanu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu