Nici măcar tu, poezie
nu mai vii pe la mine
lași fluturii de noapte singuri
zbătându-se de ochii mei obosiți
câini vagabonzi urlându-mi
prin colțuri de suflet
și ceața aceea… ceața aceea
ce-mi acoperă zările minții
o lași să-mi fie giulgiu
când te vei decide să revii
îmi vor fi străpunse urechile
de țipetele morții
porți de metal se vor zbate
peste aripile de smoală
garduri putrezite vor cădea
pe iarba durerii
niște copaci dezgoliți îmi
vor umbla prin vise
iar frunzele lor vor rugini
în inima mea… în inima ta…
