E mai greu până ajungi la măduvă
să te sădeşti încă o dată
pentru a pune stele şi Care
luminându-ţi sămânţa pe îngerii de vineri,
până când osul te reacoperă
şi te faci corabie pe mare,
iar cei de sub ultima bârnă
te poartă pe umeri.
Pe sub mările tale, zăvorâte palate
înnoadă broboadele sfâşiate de sare,
cu rădăcina ucigaşă hrăneşte
aceiaşi idoli de piatră
unde singurătatea e păzită de tăcere,
e mai greu până ajungi la dreptate,
însă pe ape nu se găseşte nici lapte, nici miere.
Pe sub mările tale, numai furtunile Herei
Ce răscoleşte mii de cercuri pline de ură şi patimă,
Corăbii ostenite în nisipul adânc al clepsidrei
Ascund bogătiile lumii de platină,
E mai greu până ajungi la măduvă
Ridicându-ţi lumina pe îngerii de vineri
Atunci când osul te reacoperă
Şi te ungi corabie pe mare,
Iar cei de sub ultima bârnă
Te poartă pe umeri.
