Doua luni albastre

O nouă zi în calendar se-arată
O zi din mai din astă primavară… iată!
O sărbătoare albă! Un el şi-o ea aşteaptă
Unire-n două suflete ce încă se mai cată.
De douã luni albastre cu soare şi cu ploi
Magnolii înflorite, un verde des trifoi
Baladă a lui Hruşcã ce tu i-ai daruit-o
Alesei ce in taină gingaş tu ai iubit-o!

Te-am asteptat o viata, o inca alta viata
Lumina din adancuri s-o scoti la suprafata
Acum ca ai venit, rog Doamne sã veghezi
Asupra-ne zi si noapte, iubirea s-o pastrezi!
Promit ca nu voi cere nicicand o alta cale
Nisipul sã-l sarut cu ale mele picioare goale
O cota dintr-un munte s-o urc si s-o ating
Alaturea de tine uitarea s-o resping.
Chezas va fi copacul ce-n drum l-am admirat
Cum sta semet si falnic cu trunchiul rasfirat
El cere pentru noi cuvant sa descifram
Iar seva vesniciei pe veci sã o pastram.
Dar ce cuvant ascunde sub trunchiul ars de timp?
De ce pamantul scade in orice anotimp?
De ce o frunza cade iar alta sta sã iasa?
De ce o ploaie calda pe ramuri i se lasa?
Astept de dimineata din roua tu s-apari
Cu Soarele odata semet ca sa rasari
Iar noaptea caut harti cuprinse de stelari
Sa pot cuprinde-n ele doi martori oculari!