Dialog neterminat

-Mi-e sufletul
ca o corabie,
ochii-n pământ,
prelungiți în cearcăne
caută marea în port
printre sentimente
abandonate pe chei
și iluziile din dane.

-Uite,
printr-un pahar de vin,
mai roșu și mai adevărat decât noi,
se văd stelele
și corăbiile pescarilor
cum se desprind spre zare.

-Steaua Nordului
am pus la proră,
și-i atâta suflet și loc
că nu-l pot umple decât cu o mare.

-Toate corăbiile se-ntorc în port,
obosite și oarbe
de marea imensă și mișcătoare,
zadarnică osteneală!

Și zâmbim
în umbra cuvintelor
săpând semne de întrebare.

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu