Sunt astăzi încercat de sentimente
Privind cum se ivește o realitate nouă
Simt cum mă prinde alene nostalgia
A unui veac tăiat perfect în două…
Am strâns în mine multe clipe vii
Cu multe amintiri ce nu se șterg
Copiii au crescut, ei nu mai sunt copii
Și mi se pare-aievea că printre ani alerg…
Încă mai pot să cred în tot ce-i bun
Încă mi-e verde trunchiul efemer
Mai râd, mai plâng, mă bucur că trăiesc
Sunt un copac cu rădăcina-n cer…
Mai am încă de ars pe propriul rug
Credințe mistice, parfum de vrăjitoare,
Mai am de învățat și nu-i târziu
De-a accepta tot ce-i lumesc și doare…
Pe toți vă prețuiesc la nesfârșit
Prieteni, neamuri, vreau să vă apropii
Căci viața, între timp, mi-a dăruit
Cincizeci de lacrimi să-mi inunde ochii…
Și dacă-ar fi ca să regret ceva
Poate că timpul tinereții s-a sfârșit
Dar cum în suflet sunt același EU
Tânăr voi fi mereu, la infinit…
