Cele mai importante trei lecții de care ar trebui să ținem cont în viață.
În anul 1930, cercetătorii de la Harvard au demarat cel mai îndelungat studiu asupra fericirii efectuat vreodată. Un studiu efectuat cercetând viețile a 724 de adulți și care continuă și astăzi, după mai bine de 75 de ani. Iată principalele concluzii la care s-a ajuns, expuse de Robert J. Waldinger, cel de al patrulea director al studiului.
“Am învățat trei mari lecții despre relații. Prima e că legăturile sociale ne fac bine și că singurătatea ucide. Se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii, comunitatea, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe. Experiența singurătății se pare că e toxică. Oamenii ce sunt mai izolați decât vor să fie de ceilalți găsesc că sunt mai puțin fericiți, sănătatea lor decade mai devreme la mijlocul vieții, capacitatea cerebrală le scade mai curând și trăiesc vieți mai scurte decât oamenii ce nu sunt singuri. Trist e că, în orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun că se simt singuri.
Știm că poți fi singur într-o mulțime și că poți fi singur într-o căsnicie. Așa că doua mare lecție învățată e că nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează e calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre. Căsniciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afecțiune, se dovedesc a dăuna mult sănătății, mai mult chiar decât divorțul. A trăi în relații bune și calde este protectiv.
(…)A treia mare lecție despre relații și sănătatea noastră e că relațiile bune nu ne protejează doar corpul, ne protejează și creierul. Găsim că faptul de a te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la 80–90 de ani, îți oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă. Dar câtă vreme simt că pot se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu acele certuri nu le afectează memoria.
Aș dori să închei cu un citat de-al lui Mark Twain. Acum mai bine de un secol își privea viața retrospectiv și iată ce a scris: “Nu e timp – atât de scurtă e viața – pentru ciorovăieli, scuze, ranchiune, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa”.
Viața bună se construiește cu relații bune.”
Puteți urmări întreaga expunere aici.
