Cad fluturi
Cu aripile întinse deasupra timpului,
Căci nu găsesc floarea inimii
La marginea câmpului,
Sau în mijlocul patimii,
Sau pe cărările visului.
Atârnă la jumătatea unui gând pur
Țesut din iluzii și speranțe
Și-un șnur.
Își pleacă antenele
În semn de abandon irevocabil
În fața haosului
Brutal și sublim detestabil.
Le-au ascuns crizantemele.
Au devenit lucruri
Inerte,
Deposedate de suflare,
Fără de formă și culoare.
Cad fluturi.
