O grădină plină cu flori. Mulți trandafiri, câteva gladiole, vreo trei, patru lalele. Un balansoar, o carte și gânduri. Multe gânduri care te aduc lângă mine chiar dacă tu ești departe. Foarte departe. Știu, gândurile
De vrei, poți şterge stele albe de pe cer Iar zilele-mi să le așterni pe foi nescrise, Poți să-mi iei visul pur, născut doar ieri Şi să-l arunci în împlinirile ucise, Poți vara, iarnă să
Îmi ard mâinile pe frunzele aproape topite de atâta ploaie. În drumul său către castelul viselor, soarele privește înapoi prin crăpătura unui nor prea sleit de putere ca să opună rezistență. Împinge cu putere ultimele
Cad șoapte răsfirate printre rânduri, Iar noaptea-s deghizate în tăceri Și țipă furios ajunse-n gânduri, Trezite de-amintiri și primăveri. Deasupra, unde norii se adună La sfat cu timpul veșnic efemer, Noi șoapte vin, aduse de
Rebelă-i vremea, saturată De-a omului manipulare. S-a răsculat, că-i acuzată Pentru învolburata mare, Pentru risipă de mult vânt Și stropi de ploaie în cuvânt, C-ar fi ascuns iubitul soare Și-a înghețat pomii în floare… Rebeli
Ne legănăm pe-un fir de iarbă, Ne-acoperim c-un colț de nor, Vindem iubirea pe tarabă Și-apoi murim încet, de dor. Ascundem pași în neclintire, Privirile se pierd în mare… S-a sinucis o amintire - Răspuns
Încep a se aprinde luminițe La margini de trotuare, la ferestre, Dar noaptea tot mai neagră, fără veste Întunecă în inimă dorințe. Încep a tremura ușor copacii De frica Lunii prea strălucitoare, Nu-i niciun nor
Cât de mult am așteptat verdele ăsta crud și viu, adus parcă pe aripi de curcubeu dintr-o insulă îndepărtată și neumblata vreodată de umani care să-i întineze culoarea! E drept, s-a născut încet, cu teamă
Cântec, farmec și magie! Fără să băgăm de seamă, O întreagă poezie Șade în cuvântul Mamă. Nimeni n-are să-nțeleagă Inima cum se destramă Între griji și agonie. Știe sigur doar o Mamă! De la primul
Vand clipe pierdute la ruleta nepriceperii. Sunt pline cu iubire nealocata. Au fost cernute prin sită de stropi de ploaie și purificate cu prima rază de soare a primăverii. Folosite în slujba binelui, au spațiu
Cad fluturi Cu aripile întinse deasupra timpului, Căci nu găsesc floarea inimii La marginea câmpului, Sau în mijlocul patimii, Sau pe cărările visului. Atârnă la jumătatea unui gând pur Țesut din iluzii și speranțe Și-un
E vremea-n care basmul coboară pe pământ Și vise șugubețe prind viață-n întâmplare, E timpu'-n care negrul își sapă-adânc mormânt, Iar albul luminos se scaldă-ntre hotare. Ocean de gheață-i cerul, granit neșlefuit, Pe care un
Am învățat că viața este prin definiție un larg șir de învățăminte pe care ești obligat să le acumulezi și să ți le asumi. Dacă te încăpățânezi să nu o faci, înseamnă că ai comis
Doar clipe zburătoare noi suntem pe Pământ, O singură menire pe lume împlinim Și poți citi în stele când sufletul ti-e frânt Destinul nostru sigur: ne naștem să murim! Ne amăgim sublim cu vise prea
Această poveste nu începe cu "a fost odată...". Poate începe însă cu "în fiecare an"... În fiecare an, primii fulgi care se așează cuminți în bine-cunoscutul covor alb, pufos și strălucitor, poartă în fiecare colț