Încep a se aprinde luminițe
La margini de trotuare, la ferestre,
Dar noaptea tot mai neagră, fără veste
Întunecă în inimă dorințe.
Încep a tremura ușor copacii
De frica Lunii prea strălucitoare,
Nu-i niciun nor să-i apere, în zare,
Doar umbrele dansând cu vârcolacii.
Un clopot bate surd în depărtare,
Miroase-a miez de noapte și a fluturi,
De visele ce vin, să nu te scuturi
Precum salcâmii abia dați în floare.
Să nu spui cerului că te-ai lovit de-un nor
Pe aripa prea iute-a lui Morfeu;
Îți dau petale de pe cerul meu
Să zbori și mâine seară. Pe-un covor…
