Ce rănește, oare, sufletul mai tare?
Dacă nu, singurătatea, e cea care doare
Nu umilințele, nici multele răni ce-au curs
Chiar dacă astăzi pare sfâșiat de-un urs.
Ce rănește, oare, sufletul mai tare?
Dacă nu, lipsa iubirii e cea care doare.
Cum șterge ea umbrele singurătății
Nimeni și nimic nu-l umple cu seva vieții.
Sufletul prin apa vieții poate să înoate
Nu îi este frică când peste el se lasă noapte
Având speranța și iubirea drept far
Trece prin toate chiar de-i lasă gust amar.
Toate poate el să le dea uitării
Din ele să-și construiască zidul proprie tării
Dar fără iubire și pace…
E atât de gol, nu are cu ce să se îmbrace.
