Primăvara-i dă în dar
Zilele din calendar.
Iernii care ne iubeşte
De la noi, mai poposeşte.
Cred c-a fost cam prefăcută,
Pândind floarea când e multă.
S-a întors cu ură multă,
Cu zăpadă viscolită.
Alungând albinele,
Scuturând staminele,
Spulberând totul în vânt,
Şi polenul cel mai sfânt.
Ce păcat este de noi!
Când vara, o fi în toi,
Vom mânca fructul crescut,
Pe meleag necunoscut.
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
