E vremea…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

E vremea-n care basmul coboară pe pământ
Și vise șugubețe prind viață-n întâmplare,
E timpu’-n care negrul își sapă-adânc mormânt,
Iar albul luminos se scaldă-ntre hotare.

Ocean de gheață-i cerul, granit neșlefuit,
Pe care un balet de stele patinează,
La harpă cântă Luna brodată cu argint,
Ascunsă-ncet de norii ce-n șoaptă fredonează.

Din hornurile vechi fantasme alburii
Dansează în văzduh pe-un ritm necunoscut,
Se odihnesc apoi pe ramuri cenușii
Privind în depărtări la orizontul mut.

E vremea să mai fim copii puțin, din nou,
Să ne jucăm naiv cu zâmbete albastre,
Să ascultăm atent al Timpului ecou,
Să strângem bucurii în sufletele noastre.

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu