Mereu

Vânam răsăritul… Din arcul privirii
săgeţi somnoroase tot timpul zburau.
Presam flori de rouă-n albumu-amintirii
când paşi de speranţă mai des se scriau

pe drumul spre mare… Cu vechi alteraţii
vibram pe coline de zbucium şi dor.
Diezi de emoţii, becari de senzaţii
făceau ca urcuşul să-mi pară uşor

şi cerul aproape… Eşarfe de sete
pe glezne de vară sfios se-nnodau
dar stihuri flămânde, cu-aripi desuete
pe file de sens şi de zbor se iţeau

să-ţi cânte, să-ţi spună, să-ţi strige iubirea
ce-n pumnul poveştii abia încăpea.
Vânez răsăritul şi-acum cu privirea
avidă de tine, neliniştea mea…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu