Doar eu şi vântul

Doar eu şi vântul acum
pe străzile lumii pustii,
împrejur numai statui
cu privirea pierdută în lucruri uitate,
din când în când câte un om
care mai are puterea
să-şi țină ochii deschişi,
geometric se construiește însingurare.

Străbatem străzile târzii
doar eu şi vântul,
de undeva din pustie
cu sufletul dezacordat un muzicant
se deşiră în propriul său sunet.
Țin strâns în pumn, în buzunarul de la haină
petale de cireş de astă- vară,
încă mi-e dor de tine!

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Nicoleta Stanciu

Nicoleta Stanciu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu