La o discuție cu un om important din țara aceasta, care e de o modestie de nedescris (am remarcat că oamenii cu cît sînt mai inteligenți sau mai importanți, cu atît sînt mai simpli, fapt ce pare un paradox, dar e realitate pură), mi-a spus un lucru care l-a șocat – și simpla relatare a poveștii îl făcea să se înfioare și să tremure, fizic vorbind.
Recent, un magnat și-a pierdut copilul, aflat în floarea vîrstei, fără a fi bolnav sau fără a suferi un accident. Printr-un exces alimentar greu de explicat, acest băiat care întrunea toate calitățile unui tînăr bine educat și cu foarte mult bun simț, s-a îndreptat fără scăpare către o insuficiență respiratorie, în urma căreia toate eforturile celor din jur de a îl salva au fost zadarnice. Povestea lui este una tragică și, din orice perspectivă ar fi privită, pune o serie de întrebări. Băiatul era de o modestie demnă de invidiat, de o cultură cum rar se găsește în rîndul generației lui în ziua de azi – și cu siguranță nu era genul căruia cei ce l-au cunoscut să îi fi dorit vreun rău.
Ceea ce este mai șocant însă – îmi spunea domnul acesta – este ce am auzit de la unul din apropiații tatălui băiatului. La cît rău a făcut tatăl lui pe lumea asta, nu e de mirare că acum se întoarce roata și că suferă cei din jurul lui! Relatarea poveștii îl făcea pe domn să tremure – vădit – fizic și să se mire într-o măsură greu de cuantificat. Dincolo de cuvinte, dincolo de ce putem noi, oamenii de rînd, gîndi…
Discuția a pornit de la cei din jur care, temporar, dețin puterea și se cred, fiind evident acest fapt prin gesturi, comportament, limbaj sau atitudine, invincibili. Ba mai mult – aroganța lor de moment parcă le aduce mai mulți vasali și îi departajează și mai mult de oamenii de rînd, ajungînd, în ignoranța lor să creadă că o funcție în care au acces întîmplător, conjunctural sau prin înșelătorie este garanția intrării lor în istorie… Sînt atît de robiți de efectul funcției lor, încît parcă le-ar fi luat cineva mințile. Și nu mai au capacitatea de a gîndi lucruri simple, elementare, frumoase. Un măr deteriorat le influențează și le strică pe celelalte, la fel cum efectul gîndurilor și al faptelor noastre asupra celor din jur produce rău.
Să nu gîndim și să nu facem rău celor din jur! – cu lucrul, cu cuvîntul, cu știința sau cu neștiința. Efectul faptelor noastre nu numai că îi va afecta pe ei, dar ar putea fi, în timp, îndreptat asupra celor dragi nouă, care s-ar putea să nu aibă nici o vină!
