Mai mult decât ȋn alţi ani, gândurile care nu-mi dau pace anul acesta ȋn preajma sărbătoririi Zilei Naţionale a României mă ȋmpiedică să mă bucur senin de această zi a cărei simbolistică istorică parcă nu mai are nicio legătură cu atmosfera de dezbinare politică şi socială ȋn care am ajuns să trăim la 99 de ani distanţă de anul ȋn care ȋnaintaşii noştri făceau o ţară mare din toate regiunile noastre istorice, entuziasmaţi de idealul unităţii naţionale.
Întreaga lume s-a schimbat mult de atunci, nu numai societatea românească, fiecare ţară suferind schimbările ei particulare ȋn funcţie de contextul geo-politic ȋn care s-a ȋncadrat ȋn toţi aceşti ani. Din 1918 până astăzi România a fost schimbată de comunism şi după 1989 de globalizare, două contexte istorice antagonice care au bulversat total ȋntreaga societate românească ȋntr-un timp istoric scurt care subȋntinde doar patru generaţii adulte. Dacă astăzi ar fi posibil un dialog ȋntre străbunicii noştri şi urmaşii lor din România lui 2017 pe tema patriotismului, s-ar vedea foarte clar care dintre interlocutori ar fi mai ataşaţi de ţara lor şi de idealul naţional.
Dacă aceşi interlocutori ar fi cetăţeni obişnuiţi, această stare de fapt ar fi explicabilă şi oarecum tolerabilă, dar dacă interlocutorii ar fi politicieni români din generaţia celor care au făcut Unirea şi din cea a celor care doar o sărbătoresc an de an la 1 Decembrie, situaţia ar fi intolerabilă. Pot să accept schimbarea mentalităţii cetăţenilor obişnuiţi ȋn ceea ce priveşte Statul Român, dar este inacceptabilă această schimbare ȋn cazul reprezentanţilor acestui stat care sunt politicienii români. Singurul lucru pe care avatarurile prin care a trecut România din 1918 până astăzi nu trebuiau să ȋl schimbe este fişa postului politicianului român, ȋn care prima sarcină care trebuie să fie ȋnscrisă cu litere de sânge din sângele românilor care şi-au dat viaţa pentru această ţară este patriotismul. Problema fundamentală a României de astăzi este că fişa postului politicianului român s-a schimbat.
Imaginaţi-vă acum că cei doi interlocutori sunt Iuliu Maniu şi Liviu Dragnea.
Până când patriotismul dovedit prin faptă, nu prin vorbă, nu va reveni ȋn fişa postului politicianului român, doar noi, cetăţenii obişnuiţi care se mai frământă la gândul unităţii naţionale, nu vom putea face din România din nou idealul nostru comun. Ne vom dezbina şi mai mult, fiecare ȋn tabăra altui partid sau auto exilaţi prin ţări străine, şi nu vom face decât să rărim şi mai mult urzeala care ne ţine ȋmpreună din 1918 ȋncoace. Până ȋntr-o zi când urzeala românească se va rupe de tot.
