Un frumos sonet de dragoste.
Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă
Și cum se face ziuă-n ochii tăi,
Ascunde-ți visul plin de vânătăi,
Și nu-mi lua uitările în seamă.Prea mult colind pe-ntortocheate căi
Și prea puțin e loc să-mi fie teamă,
Că dacă morții eu i-aș spune “Ia-mă!”
Tu i-ai zvânta și umbra în bătăi.Dar nu încerc aceasta nici în glumă
Ci doar mă-ntorc la tine și te rog…
Primește-mă și iartă-mă și du-mă
Din partea rătăciților zălog
La carnea ta de soare și de humă,
Pe înstelatul cerului polog.George Țărnea (10 noiembrie 1945 – 2 mai 2003)
Sonet 5
