Prin verdele crud de la-nceputuri
Se scaldă irizante aripi de fluturi
Iar pe fereastra deschisă spre soare
Adie mireasma-nfloririi necuprinsă-n visare.
Îngerii împodobiţi în haină nouă
Adună din luceferi boabe de rouă
Şi răstoarnă din policandrele cereşti
Miruri cu arome de crini dumnezeieşti.
În mai, se mută tot raiul în grădină,
Flori de bujori se zbuciumă-n lumină
Şi-n nopţile cu grele insomnii
Se leagănă luna-n cununi de iasomii.
Sorocul salcâmilor cu legi nescrise
Gustă înflorirea ce tributează vise
Iar hergheliile de fluturi neînvinşi
Tropăie pe covoarele cu maci aprinşi.
Iar noi, prin tufele cu flori de trandafiri,
Buimaci ne rătăcim în negăsiri
Şi alergăm prin viaţă ca nişte nebuni
Spre a cunoaşte înflorirea altor lumi.
