îți curg sărutul până-n inimă lângă durere
și-ți descompun țesutul de urât
doar să-ți deschizi singura picătură de avere
căci am dormit prea mult aproape de pământ
să-ți lași frumosul pe-ale mele sărutări
când picătura îți va naște un ocean fosforescent
voi fi și eu cuprins de ale tale mări
și-atunci voi spune că trăiesc doar în prezent
Geniali, felicitări pentru tot ce postați.
Cultura întotdeauna pe primul loc.
Oricât de sărac ai fi dacă ai cultură ai totul.
Hrană pentru trup și suflet.
Mulțumesc din suflet pentru tot ce ne oferiți!
Mulțumesc încă odată celor care au făcut posibilă crearea acestui site de cultură.
Suflet nobil, mulțumesc!